Decretul din 1959 a adus multă durere și neliniște în toate mănăstirile din țara noastră. Maici și călugări au fost nevoiți să ia calea pribegiei sau să se întoarcă în lume. La Mănăstirea Războieni, trei călugărițe au rămas neclintite, alături de biserică, înfruntând vitregiile comunismului. Astăzi, dintre ele doar maica Serafima este o mărturie vie a acelor clipe. „Veterana noastră”, așa cum o numește stareța, ea a îngrijit de toți fiii și nepoții preoților parohi care au slujit și locuit aici. Cuvioșia sa a fost dascăl, dădacă și paznic în această mănăstire.
Maică Serafima, mai țineți minte ce s-a întâmplat în anul 1959?
„Atunci a fost nenorocirea cu decretul. Eu am rămas și bine am făcut că n-am plecat. Aici eram când a venit armata aceea. Și era armată multă, ofițeri, căpitani, maiori, unii dintre ei obraznici. Făceau scamatorii. Noi eram tinere și robuste, întotdeauna îmbrăcate curat și frumos. Maicile ne puneau să facem treabă și trebuia să ne păzim de ei. Aveam aici un gard, îi putreziseră stâlpii și când bătea vântul, îl dădea jos. Mai puneam câte un băț să-l sprijinesc și-l legam cu ață. Eram necăjită. Și a venit odată un ofițer și m-a întrebat: Ce faci, dragă? / Îmi fac gărduț. / Lasă, că îl fac eu. /Omule, du-te, du-te, eu nu fac așa, eu sunt delicată, mie nu-mi trebuie așa”.
„Eu nu cânt altfel decât «veșnica pomenire!»”
În povestirile maicii Serafima de la Războieni, vocea i se schimbă de fiecare dată când în scenă intră un alt personaj din timpurile mai vechi: fie e groasă, oficială sau pițigăiată, fie e caldă și mângâietoare.
Într-un moment de tăcere o întreb câți ani are. Îmi răspunde că-i din 1916, să fac socoteala. „N-am știut c-ajung până aici și încă umblu pe picioare. Și ce spune cartea: să fim cu gândul la moarte! Eu nu cânt altfel decât veșnica pomenire!, ca să nu-mi uit groapa, și văd că Dumnezeu îmi dă zile înainte. Și de când trebuia să mor... De un an. Dar am găsit în carte: Mari și minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut. Și toată ziua strig: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne și nouă.
Maică Serafima, nu vă temeți de moarte?
Nu, nu Maricică! Vai, și până diseară o aștept! Doar Maica Domnului este cu mine. Dacă m-am dat Maicii Domnului, doar ea mă conduce. Ea știe ce fac eu, toată mișcarea.
***
Pe maica Serafima am întâlnit-o vara trecută. Ieri seară, duminică, 19 aprilie 2015, în ultima zi din Săptămâna Luminată, maica Serafima a trecut la Domnul. Înmormântarea va avea loc miercuri, la Mănăstirea Războieni.
(sursa: doxologia.ro)