Biserica-monument a Mănăstirii Războieni face parte din categoria bisericilor ştefaniene, cum sunt cele de la Dobrovăţ, Borzeşti, Arbore, Reuseni și Pătrăuţi, alcătuind împreună o categorie distinctă în cadrul stilului arhitectonic ce s-a definit atunci. Construită în plan dreptunghiular și fără turle, ea îmbină stilul gotic cu elementele moldovenești, căpătând astfel un aspect de mausoleu.
Zidurile groase de peste un metru au dat trăinicie ctitoriei de la Războieni a Sfântului Ștefan. Materialul folosit pentru ridicarea bisericii a fost piatra cioplită. Construcția nu are turle și nici abside laterale, ci doar o serie de cupole dispuse în filă și prinse sub un singur acoperiș, care este unitar, în patru ape, cu pante repezi și streașină largă.
La exterior, portalul de intrare în lăcașul de rugăciune seamănă cu cel de la biserica „Sfântul Ioan” din Piatra Neamţ: aceleaşi toruri şi cavete îmbinate în arc frânt, aceeaşi monumentalitate.
Pronaosul și naosul sunt despărțite de un zid masiv străpuns de o ușă împodobită cu motivul baghetelor încrucișate. Patru arce piezișe sprijină cupola naosului. Altarul, semi-circular în interior şi poligonal în exterior, nu are diaconicon și proscomidiar, ci două nișe mici săpate în perete.
Restaurările ce au adus biserica la aspectul vechii ctitorii
În timpul restaurărilor din alte vremuri, biserica voievodală suferise mai multe modificări: a avut ataşat un pridvor exterior, i s-au pus turle false din lemn, pe acoperiş, iar într-o firidă din pronaos, deasupra intrării în naos a fost aşezată o inscripţie în 1913.
Restaurările din deceniul al șaptelea al veacului trecut au readus biserica la aspectul vechii ctitorii voievodale, iar pardoseala din lemn a fost înlocuită cu dale de piatră. Actualul acoperiş, realizat din stejar în stil cozoroc, acoperit cu tablă de aramă a fost realizat de arhitectul Ştefan Balş.
Clopotniţa din piatră datează din anul 1862. Pe ea se sprijină două poduri suprapuse din lemn, unde sunt adăpostite cele şase clopote: două clopote mari şi patru mici.
Faţada bisericii ștefaniene şi-a recăpătat înfăţişarea din secolul al XV-lea, cu benzi de cărămidă şi discuri smălţuite, dispuse la soclu până la cornişă. Întregul sistem de boltire al monumentului se remarcă prin eleganță și unitate.
Biserica nepictată
Cercetările întreprinse la Mănăstirea Războieni au concluzionat că biserica acesteia nu a fost pictată niciodată. Interiorul ei a fost ornamentat cu o imitaţie de cărămizi aparente pe suport de tencuială.
Catapeteasma actuală datează din anul 1906 şi este din lemn de tei. Cele trei icoane ferecate în argint mai târziu – a Mântuitorului, a Maicii Domnului cu Pruncul şi a Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil – o împodobesc, dându-i strălucire.
Fără a se impune prin proporții și monumentalitate, biserica Mănăstirii Războieni se înscrie prin stilul și simbolistica sa între marile valori ale patrimoniului istoric și artistic românesc. S-a păstrat jumătate de mileniu, spunându-ne astăzi, prin simpla sa prezență, că dragostea de libertate și imboldul spre jertfă care au înnobilat dintotdeauna existența acestui popor pot și trebuie să renască în zilele ce le trăim.
(sursa: doxologia.ro)